ADUNAREA ELECTIVĂ A ȚĂRII ROMÂNEȘTI, organ al puterii legislative, constituit în urma alegerilor din ian. 1859, în conformitate cu dispozițiile electorale ale Anexei Convenției de la Paris (7 aug. 1858). Și-a deschis lucrările la 22 ian. 1859 și a ales în unanimitate pe Al. I. Cuza, domnul Moldovei și ca domn al Țării Românești (24 ian. 1859), înfăptuindu-se astfel Unirea Principatelor. Dizolvată în dec. 1859. În 1860 a fost contituită o nouă A., dizolvată în 1861. În același an se formează o altă A., care a fuzionat cu cea a Moldovei, formîndu-se Adunarea Electivă a României. Vezi definitia »

bucati de lemne Vezi definitia »

vieti f. 1) ansamblu de fenomene (dezvoltare, metabolism, reproducere) caracteristice unui organism viu; faptul de a vietui, de a fi viu. ◊ cu г vioi. plin de г energic; vioi. fгrг (pic de) г fгrг fortг fizicг; neputincios. cu pretul vietii punвndu-si viata оn pericol. pe г si pe moarte cu оnversunare; cu riscul vietii. a fi om de г a fi vesel. a aduce pe cineva la г a trata pe cineva de o boalг grea. a fi оn г a trгi; a fi viu. a da г a naste. a cгpгta г a lua fiintг. a оnceta (sau a se trece) din г (sau a-si pierde a) a muri. a scurta (sau a lua) cuiva a a ucide pe cineva. a avea nouг vieti a trгi mult. a-si pune a оn primejdie (sau оn pericol) a se supune unei primejdii (sau unui pericol). a-si mвnca a cu cineva a trгi rгu; a nu se оmpгca cu cineva. г de apoi viatг de dupг moarte. 2) existentг umanг; trai. nivel de г. ◊ cвnd ti-i a mai dragг (sau dulce) cвnd esti mai fericit; cвnd te simti mai bine. 3) duratг de timp de la nasterea unei fiinte pвnг la moartea ei. ◊ o г de om un timp оndelungat. 4) sir de evenimente cuprinse оn aceastг duratг de timp. [g.-d. vietii; sil. via-] viu + suf. eatг Vezi definitia »

Alegeti singur stofa ,brocardul sau jacardul dorit iar designerul tau Claudiu Ungureanu inpreuna cu staful tehnic si maestri croitori iti voi realiza tinuta dupa masurile tale. -deschide rubrica costum comanda unde vei gasi un tabel de ghidare Vezi definitia »

prichiștí, prichiștésc, vb. IV (reg.) a măsura cu exactitate. Vezi definitia »