INTRINSÉC, -Ă, intrinseci, -ce, adj. Care constituie partea lăuntrică, proprie și esențială a unui lucru; care există prin sine însuși (independent de relațiile sale cu alt lucru). – Din fr. intrinsèque, lat. intrinsecus. Vezi definitia »

cuculbéc, cuculbéci, s.m. (reg.) melc, cubelc. Vezi definitia »

prostátec, -ă, prostáteci, -ce, (adj.; înv. și reg.) 1. lipsit de inteligență, fără judecată, fără pricepere; fără istețime; mărginit, prostănac, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, tont. 2. nesocotit, prostesc. 3. (adv.) prostește. Vezi definitia »

iedéc, iedécuri, s.n. (reg., înv.) 1. cal de paradă condus cu mâna; falaitar. 2. toate cele trebuincioase unei gospodării. 3. obiect de valoare din vechime. 4. odgon lung cu care se trăgea vasul în susul apei. Vezi definitia »

EDÉC, edecuri, s.n. Parâmă cu care se remorca de pe mal o ambarcație sau o navă împotriva curentului cursului de apă. Vezi definitia »