CONVULSIVÁNT, -Ă adj., s. n. (substanță) care provoacă convulsii. (< fr. convulsivant) Vezi definitia »

accidént (-te), s. n. Eveniment imprevizibil care întrerupe mersul normal al lucrurilor. < Fr. accident. – Der. (din fr.) accidental, adj.; accidentat, adj.; accidență, s. f. (lucrare tipografică ce folosește în mod variat literele, cu caracter comercial)., din germ. Akzidenz; accidențar, s. m. (zețar care se ocupă cu accidențe). Vezi definitia »

CIUNT, -Ă, ciunți, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Ciung (1). ♦ (Rar; despre păr) Care a fost tuns scurt. 2. (Reg.; despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coarnele) retezată, ruptă. [Var.: ciont, cioántă adj.] – Probabil contaminare între ciot și ciung. Vezi definitia »

POLIVALÉNT, -Ă, polivalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice sau radicali) Care are proprietatea de a intra în combinații chimice sub mai multe stări de valență, care poate funcționa sub mai multe stări de valență. ◊ Alcool polivalent = polialcool. ♦ Fig. Care are valori multiple. – Din fr. polyvalent. Vezi definitia »

CORESPONDÉNT, -Ă s.m. și f. 1. Colaborator extern la un ziar, care trimite corespondență cu caracter informativ din locul în care se află. 2. Persoană care, în lipsa părinților unui elev, are răspunderea acestuia în fața școlii. 3. (Rar) Cel care poartă corespondență cu cineva. // adj. Membru corespondent = membru al unei academii sau al altei instituții științifice, care are aceleași obligații și se bucură de aceleași drepturi ca un membru activ, cu excepția dreptului de vot. [Cf. fr. correspondant, it. corrispondente]. Vezi definitia »