moharca Vezi definitia »

fărâmicá vb. I (înv.) a fărâmița. Vezi definitia »

TĂRCÁ, tărchez, vb. I. Tranz. (Reg.) A vopsi în culori variate (și nearmonizate), a trage dungi colorate; a dunga; a vărga, a bălța. – Din tărcat (derivat regresiv). Vezi definitia »

TOPSICÁ, topsichez, vb. I. Tranz. (Pop., în descântece) A otrăvi, a învenina; a intoxica. – Lat. toxicare. Vezi definitia »

PLACÁ vb. tr. I. 1. a acoperi cu un strat de metal subțire un alt metal. 2. a furnirui (mobile) cu lemn scump. 3. a aplica o foaie de material rigid pe un obiect. II. 1. a apăsa cu forță pe un lucru; a insista. 2. (rugbi) a opri un adversar să pătrundă către buturile proprii, imobilizându-l cu mâinile. 3. (muz.) a executa viguros, deodată, la pian, toate notele unui acord. 4. (av.) a ateriza pe verticală. (< fr. plaquer) Vezi definitia »