RECUNOÁȘTERE s.f. Acțiunea de a recunoaște și rezultatul ei. ♦ (Jur.) Act prin care un copil născut în afara căsătoriei dobândește o condiție juridică asemănătoare celei a copilului născut în căsătorie. [< recunoaște]. Vezi definitia »

sublimătoáre, sublimătóri, s.f. (înv.) vas în care se realizează sublimarea; sublimatoriu. Vezi definitia »

OPĂRÍRE, opăriri, s. f. Acțiunea de a (se) opări și rezultatul ei; opăreală (1). – V. opări. Vezi definitia »

ÎMBONDORÍRE s. f. v. îmbondori. [DMLR] Vezi definitia »

a veni mare expr. a impresiona. Vezi definitia »