CONTÚR, contururi, s. n. Linie închisă care mărginește o parte dintr-o suprafață, p. ext. un corp, un obiect. ♦ Reprezentare grafică a liniei care mărginește un obiect, un corp etc. [Pl. și: conture] – Din fr. contour. Vezi definitia »

búdur s.n. (reg.) stâncă mare, adăpost pentru capra neagră. Vezi definitia »

RÉGUR s.n. (Geol.) Sol argilos de culoare neagră, format în regiunile tropicale și subtropicale uscate. [< germ. Regur < cuv. indian]. Vezi definitia »

CALAMBÚR s.n. Joc de cuvinte întemeiat pe echivoc sau pe asemănarea ca formă a unor cuvinte deosebite ca sens; parahreză. [Pl. -ruri. / < fr. calembour, cf. Kalemberg – ambasador german la Paris care stâlcea cuvintele franțuzești]. Vezi definitia »

PAGÚR, paguri, s. m. (La pl.) Nume dat unor crustacee decapode marine al căror abdomen moale este adăpostit într-o cochilie goală (părăsită de gasteropode); (și la sg.) crustaceu din acest grup. – Din fr. pagure. Vezi definitia »