Definita cuvantului butură
BÚTURĂ, buturi, s. f. (Reg.) 1. Butuc (1); buturugă. 2. Bucată de lemn cu noduri și cu alte defecte, care se despică și se prelucrează și este considerată ca sortiment inferior al lemnului de foc; ciot. 3. Trunchi scorburos; butoarcă. [Var.: bútur, búture s. m.] – Cf. butuc.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu butură
TRITICÁLĂ s. f. cereală rezultată din încrucișarea grâului cu secara, având calitățile de panificație ale celui dintâi și rezistența la frig, umiditate și secetă ale secarei. (< fr. triticale) Vezi definitia »
FURÚRĂ s.f. 1. (Constr.) Placă de lemn sau de metal destinată umplerii golurilor dintre elementele de construcție. 2. Bucată de blană din mai multe piei, folosită drept căptușeală la paltoane; misadă. [< fr. fourrure]. Vezi definitia »
PLOICÍCĂ, ploicele, s. f. Diminutiv al lui ploaie (1); ploaie puțină și de scurtă durată, ploiță, ploișoară. [Pr.: plo-i-] – Ploaie + suf. -icică. Vezi definitia »
mitingístă (fam.) s. f., g.-d. art. mitingístei; pl. mitingíste Vezi definitia »
strânsoaícă, strânsoaíce, s.f. (reg.) ființă imaginară care ar provoca strânsul (îndoirea, împăturirea, plierea țesăturilor, hârtiei, hainelor). Vezi definitia »