Definita cuvantului butură
BÚTURĂ, buturi, s. f. (Reg.) 1. Butuc (1); buturugă. 2. Bucată de lemn cu noduri și cu alte defecte, care se despică și se prelucrează și este considerată ca sortiment inferior al lemnului de foc; ciot. 3. Trunchi scorburos; butoarcă. [Var.: bútur, búture s. m.] – Cf. butuc.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu butură
péșmă s.f. (înv. și reg.) plantă cu flori frumoase și miros plăcut. Vezi definitia »
GÂTIȚĂ, gâtițe, s. f. (Reg. și fam.) Gâtlej. – Gât + suf. -iță. Vezi definitia »
HIDROFÁUNĂ s. f. faună acvatică. (< fr. hydrofaune) Vezi definitia »
săgetuícă, săgetuíce, s.f. (înv.) săgeată mică; săgețică, săgetuță. Vezi definitia »
PENICILÍNĂ s. f. antibiotic din mucegaiuri, cu o puternică acțiune bacteriostatică și bactericidă asupra unor germeni din grupa cocilor. (< fr. pénicilline, engl. penicilin) Vezi definitia »