MAGNETOMÉTRU s. n. instrument pentru măsurarea intensității câmpurilor magnetice. (< fr. magnétomètre) Vezi definitia »

TÍMBRU s. n. I. 1. imprimat de dimensiuni mici care se lipește pe anumite acte oficiale, dovadă pentru plata unor impozite, taxe sau cotizații; imprimat aplicat pe scrisori reprezentând taxa de transport. ◊ ștampilă care se aplică pe scrisori purtând locul și data plecării sau sosirii acestora. ♦ ~ sec = imagine imprimată în relief pe hârtie, cu ajutorul unei ștampile de metal. 2. (med.) bucățică de hârtie, plastic etc. care se lipește pe piele, suport pentru o substanță cu rol terapeutic. 3. taxă reprezentând valoarea unui timbru (I, 1) plătită în numerar unei administrații publice. II. calitate a unui sunet prin care acesta se deosebește de un alt sunet produs în condiții de durată, înălțime și intensitate identice. III. coiful heraldic cu cimierul și lambrechinii săi. (< fr. timbre, it. timbro) Vezi definitia »

ANESTEZIMÉTRU s. n. 1. aparat pentru măsurarea cantității de anestezic inhalat. 2. aparat cu care se apreciază gradul de insensibilitate într-o regiune a corpului. (< fr. anesthésimètre) Vezi definitia »

MILILÍTRU, mililitri, s. m. Unitate de măsură pentru volum, reprezentând a mia parte dintr-un litru. – Din fr. millilitre. Vezi definitia »

LÚTRU s. n. blană de lutră. (< fr. loutre) Vezi definitia »