BĂNÁT, (3) bănaturi, s. n. (Reg.) 1. Stare de durere sufletească, de jale, de tristețe, de părere de rău. 2. Supărare, necaz, ciudă. ◊ Expr. A nu-i fi cuiva cu bănat= (ca formulă de politețe) a nu lua în nume de rău rugămintea sau întrebarea cuiva. 3. Învinuire, reproș, imputare. – Din magh. bánat. Vezi definitia »

SANFORIZÁT adj. v. sanforiza. [MDN] Vezi definitia »

ÎMBINÁT, -Ă, îmbinați, -te, adj. Care este unit cu altul într-un tot, care formează un tot; împreunat, îngemănat. – V. îmbina. Vezi definitia »

CUCURIGÁT s. n. Faptul de a cucuriga; sunete caracteristice scoase de cocoș. – V. cucuriga. Vezi definitia »

barbat care locuiește în metropole( orase mari) și care acordă o mare importanță aspectului exterior; cu un fizic foarte îngrijit, ușor efeminat. Vezi definitia »