PRÉTOR s.m. 1. Înalt magistrat care avea un rang imediat inferior consulului în vechea Romă. 2. (În trecut) Persoană numită pe lângă marile unități militare, cu atribuții în timp de război sau de mobilizare în poliția administrativă și judiciară. 3. Șeful administrativ al unei plăși. [< lat. praetor, cf. fr. préteur]. Vezi definitia »

VARISTÓR s. n. rezistor a cărui valoare (rezistență) depinde de mărimea tensiunii de la bornele sale. (< fr. varisteur) Vezi definitia »

INIȚIATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care inițiază ceva. II. s. m. 1. promotor (II). 2. exploziv, sensibil, corp incandescent sau reactiv care dă impulsul declanșării unei explozii. III. s. n. dispozitiv care asigură aprinderea propergolului în motoarele rachetelor. (< fr. initiateur) Vezi definitia »

SILVICULTÓR, -OÁRE s.m. și f. Specialist în silvicultură. [< fr. sylviculteur]. Vezi definitia »

UREDOSPÓR s.m. (Biol.) Spor produs de rugina grâului și care răspândește această boală. [< fr. urédospore, cf. lat. uredo – rugină, gr. spora – sămânță]. Vezi definitia »