LĂBĂRȚÁRE, lăbărțări, s. f. Faptul de a se lăbărța; lărgire (excesivă). – V. lăbărța. Vezi definitia »

ADIȚIONÁRE, adiționări, s. f. Acțiunea de a adiționa; adunare. [Pr.: -ți-o-] Vezi definitia »

ORHESTRÁRE s.f. v. orchestrare. Vezi definitia »

smicuráre, smicurări, s.f. 1. (înv.) sfărâmare, zobire. 2. (reg.) plânset întretăiat și înăbușit de copil; scâncet. 3. (reg.) tristețe. Vezi definitia »

ÎNCREȚÍRE, încrețiri, s. f. Acțiunea de a (se) încreți și rezultatul ei; zbârcire; încrețit¹. – V. încreți. Vezi definitia »