TANTRÍSM s. n. Denumire dată mai multor curente religioase din India din sec. IX până în sec. XIII, opuse brahmanismului. – Din fr. tantrisme. Vezi definitia »

MASOCHÍSM s. n. 1. perversiune sexuală constând în a căuta plăcerea în suferințe fizice și morale produse de partener. 2. atitudine a cuiva care găsește satisfacție în propria-i suferință, decădere sau umilire. (< fr. masochisme) Vezi definitia »

SINCRETÍSM s. n. 1. stare de contopire și nediferențiere a unor elemente aparținând domeniilor unor arte diferite (literatură, muzică, dans) specifică folclorului și, în general, fazelor primitive de dezvoltare a culturii. ◊ coexistență organică a unor elemente eterogene aparținând filozofiei, religiei, mitologiei, literaturii și artei. (< fr. syncrétisme) Vezi definitia »

INFANTILÍSM s.n. Rămânere în urmă a dezvoltării, manifestată prin păstrarea la vârsta adultă a unor caracteristici morfologice și funcționale specifice copilăriei. [< fr. infantilisme, cf. lat. infans – copil]. Vezi definitia »

TOMÍSM s. n. doctrină teologică și filozofică a lui Toma dÁquino, care a susținut armonia dintre știință, întemeiată pe rațiune, și religie, întemeiată pe credință. (< fr. thomisme) Vezi definitia »