ÍNPUT s.n. (Tehn.) 1. Intrare, introducere. ♦ Energie, forță introdusă într-un sistem tehnic. ♦ Elemente inițiale ale unui anumit procedeu, proces, fenomen etc. 2. Introducere de date într-un sistem electronic. ◊ Input-output = raportul dintre energia sau forța introdusă într-un sistem tehnic, fizic sau natural și energia sau forța produse de acestea; ansamblu de operații privind elaborarea datelor la un calculator electronic. [< engl., fr., it. input < engl. in – în, put – a pune, a introduce, a calcula]. Vezi definitia »

CRESCÚT, -Ă, crescuți, -te, adj. 1. (Despre aluat) Care și-a mărit volumul prin dospire. 2. (Despre ființe) Ajuns la un oarecare stadiu de maturizare. 3. (Despre unele legume) Care a dat, în timpul conservării, lujeri, muguri. Ceapă crescută. – V. crește. Vezi definitia »

necunoscut Vezi definitia »

HIDROTERAPEÚT, hidroterapeuți, s. m. Specialist în hidroterapie. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. hydrothérapeute. Vezi definitia »

ȚINÚT, ținuturi, s. n. I. Faptul de a ține. II. 1. (În trecut) Teritoriu mai întins care constituia o unitate administrativă. 2. Loc, regiune. 3. (Înv.) Țară. – V. ține. Vezi definitia »