scheuná (schiáun, -át), vb. – 1. A lătra, a chelălăi. – 2. A țipa, a se văita. – Var. cheuna, chiauna, schiauna, șcheuni, schiona. Creație expresivă, bazată pe *chiau, care imită glasul plîngăreț al cîinelui, cf. chiu și chefni, mieuna ‹ miau. Tiktin a intuit caracterul imitativ al creației, dar a pornit de la o bază *sklab, imposibilă în rom. După părerea greșită a lui Cihac, II, 330, din sl. skomati „a geme”. – Der. scheunătură, s. f. (lătrătură). Vezi definitia »

ASANÁ vb. tr. 1. a înlătura surplusul de apă de pe o suprafață de teren prin lucrări hidrotehnice; (p. ext.) a curăța, a face salubru. 2. (med.) a elimina un focar de infecție. 3. (fig.) a îmbunătăți, a redresa; a însănătoși. ◊ (ec.) a stabiliza (moneda). (după fr. assainir, lat. sanare) Vezi definitia »

AUTOSUGESTIONÁ vb. I. refl. A-și produce o autosugestie, a se sugestiona. [P.i. -nez. / cf. fr. s'autosuggestionner]. Vezi definitia »

albina = subst. comun. fem. /insecta de marime mica cu un ac in spate folosit de ea pentru aparare. Produce miere necesara omului :prin culegerea nectarului florilor; Vezi definitia »

ȘAGRINÁ, șagrinez, vb. I. Tranz. A prelucra și a finisa unele piei tăbăcite prin imprimarea, cu ajutorul șagrinului, a unui desen special, în scop decorativ sau pentru a masca unele defecte de suprafață. – Din. fr. chagriner. Vezi definitia »