ACOPERĂMẤNT, acoperăminte, s. n. Ceea ce servește la acoperit; (în special) acoperiș. [Var.: acoperemấnt s. n.] – Din acoperi + suf. -(ă)mânt. Vezi definitia »

PERMANÉNT, -Ă adj. 1. Stabil; neîntrerupt; statornic, imuabil. 2. Ondulație permanentă (și s.n.) = ondulație a părului făcută printr-un procedeu special și care se menține mult timp. [< fr. permanent, cf. lat. permanere – a rămâne mereu]. Vezi definitia »

PIROMÁNT, -Ă, piromanți, -te, s. m. și f. Persoană care practică piromanția. – Din it. piromante. Vezi definitia »

CONDOLÉNT, -Ă adj. De condoleanțe. [Cf. it. condolente]. Vezi definitia »

MITIZÁNT, -Ă adj. Care mitizează. [Cf. it. mitizzante]. Vezi definitia »