HÁRPĂ, harpe, s. f. Instrument muzical format dintr-o ramă mare triunghiulară, pe care sunt fixate coarde diferite ca lungime și ca acordaj (dispuse într-o cutie de rezonanță și o consolă) și care sunt puse în vibrație prin ciupire cu degetele de la ambele mâini. [Var.: hárfă, árpă, árfă s. f.] – Din fr. harpe, germ. Harfe. Vezi definitia »

PERIVISCERÍTĂ s. f. inflamație cronică a seroaselor peritoneului care înconjură viscerele; perisplanhnită. (< fr. périviscérite) Vezi definitia »

ANATÉMĂ s. f. excludere a cuiva din sânul bisericii. (< fr. anathème, lat., gr. anathema) Vezi definitia »

prăjínă (prăjíni), s. f. – 1. Par, bîrnă. – 2. Măsură de lungime, valora 5,899 m în Munt. și 6,69 m în Mold. – 3. Lungan, sperietoare. Bg. prăžina, păržina (Cihac, II, 286; Tiktin; Conev 50 și 66). Rut. prážina pare să provină din rom. (Cnadrea, Elemente, 404). – Der. prăștină, s. f. (Mold., prăjină), probabil prin contaminare cu prăștilă. Vezi definitia »

VIZIÉRĂ s. f. 1. partea dinainte a unui coif, care se putea lăsa în jos pentru a proteja fața de lovituri; cozoroc. 2. vizetă. 3. (geol.) firidă îngustă, curbată ca o vizieră (1), ce se formează prin dizolvare în calcare, pe faleză, în zona intertropicală. (< fr. visière) Vezi definitia »