SINESTEZÍE s. f. 1. percepere simultană pe cale senzorială diferită a unui stimul receptat la nivelul unui analizator; corespondență (II). 2. principiu potrivit căruia senzațiile diverse (coloristice, muzicale, olfactive etc.) își corespund în plan afectiv. ◊ tehnică literară în transpunerea metaforică a datelor unui simț în limbajul altui simț. (< fr. synesthésie) Vezi definitia »

HIPOXEMÍE s.f. (Med.) Scădere a cantității de oxigen din sângele arterial. [Gen. -iei. / < fr. hypoxémie]. Vezi definitia »

LACTOZURÍE s. f. prezența lactozei în urină. (< fr. lactosurie) Vezi definitia »

SIFLÍE s. f. v. siflee. Vezi definitia »

MUZEOGRAFÍE s. f. Disciplină care se ocupa cu istoria, clasarea, conservarea, prezentarea și popularizarea obiectelor dintr-un muzeu. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. muséographie, germ. Museographie. Vezi definitia »