TERMINÁRE, terminări, s. f. 1. Faptul de a (se) termina; sfârșire, isprăvire. 2. (Înv.) Terminație (2). – V. termina. Vezi definitia »

COLECTIVIZÁRE, colectivizări, s. f. Acțiunea de a colectiviza și rezultatul ei. – V. colectiviza. Vezi definitia »

RUMOÁRE, rumori, s. f. Zgomot confuz de voci care se aud în același timp (exprimând protest, uimire etc.); p. gener. zgomot confuz. – Din fr. rumeur, lat. rumor, -oris. Vezi definitia »

CONVOCÁRE s. f. acțiunea de a convoca; convocațiune; anunț prin care este convocată o persoană, o adunare etc. (< convoca) Vezi definitia »

comunicaqre in timp real Vezi definitia »