eșéc (eșécuri), s. n. – Înfrîngere, insucces, nereușită. Fr. échec. – Der. eșua, vb., din fr. échouer. Vezi definitia »

AUSTRALOPITÉC s.m. Maimuță fosilă evoluată din era terțiară, cea mai apropiată de om. [Pron. a-us-, pl. -ci. / < fr. australopithéque, cf. lat. australis – de sud, gr. pithekos – maimuță]. Vezi definitia »

FENÉC s.m. Specie de câine sălbatic din Africa, de talie mică și cu urechile foarte mari, asemănător cu vulpea. [< fr. fennec]. Vezi definitia »

brec (brécuri), s. n. – Trăsură ușoară cu patru roți. Engl. break, prin intermediul fr. break. Vezi definitia »

țvec, țvécuri, s.n. (reg.) cui (în cizmărie). Vezi definitia »