POLIVALÉNT, -Ă adj. (Despre substanțe) Care se poate prezenta în compușii săi în diferite stări de valență. ♦ (Fig.) Care are valori multiple. [< fr. polyvalent, cf. gr. polys – numeros, lat. valere – a valora]. Vezi definitia »

CONVÉNT s. n. 1. consiliu al unei mănăstiri, al unui ordin călugăresc. 2. for suprem în biserica protestantă, format din clerici și laici. 3. adunare generală a francmasonilor. (< fr., engl. convent, lat. conventus) Vezi definitia »

CAPITANT [capitã], Henri (1865-1937), jurist francez. Prof. univ. la Paris. Lucrări de drept civil („Introducere în studiul dreptului civil”, „Curs de drept civil francez”). M. de onoare al Acad. Române (1933). Vezi definitia »

TERMOELEMÉNT, termoelemente, s. n. (Tehn.) Termocuplu. – Din engl. thermoelement. Vezi definitia »

DESONORIZÁNT, -Ă adj. care atenuează sau înlătură zgomotele. (< de¹- + sonorizant) Vezi definitia »