DETECTÓR, detectoare, s. n. Aparat sau dispozitiv folosit pentru a detecta ceva. ◊ (În sintagmele) Detector colorimetric = aparat pentru determinarea concentrației gazelor toxice în aer. Detector de metale = aparat electronic pentru detectarea obiectelor metalice ascunse vederii. Detector de proximitate = aparat electronic care detectează apropierea unei persoane sau a unui obiect de o zonă controlată. – Din fr. détecteur. Vezi definitia »

ANTERIÓR, -OÁRĂ, anteriori, -oare, adj. 1. (Temporal) Precedent. ◊ (Adverbial) Cele petrecute anterior. 2. (Local) Care este așezat în față. ♦ (Despre sunete) Al cărui punct de articulație este situat în partea dinainte a cavității bucale. [Pr.: -ri-or] – Fr. antérieur (lat. lit. anterior). Vezi definitia »

ATENTATÓR, -OÁRE s.m. și f. Făptuitor al unui atentat sau al unei tentative de atentat. [Cf. fr. attentatoire]. Vezi definitia »

PIROGRAVÓR s. m. specialist în pirogravură. (< fr. pyrograveur) Vezi definitia »

LATINIZATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Liv.) Cel care latinizează. [< latiniza + -tor]. Vezi definitia »