Definita cuvantului retenție
RETÉNȚIE, retenții, s. f. 1. Oprire, reținere. ◊ (Jur.) Drept de retenție = drept pe care îl are creditorul de a păstra un gaj până la achitarea completă a datoriei de către debitor. 2. Acumulare a apei pe calea unui curs de apă, în bazine special amenajate. 3. Reținere și acumulare în organism a unor substanțe (lichide sau gaze) care în mod obișnuit sunt eliminate prin orificiile naturale. 4. (Chim.) Proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. [Var.: retențiúne s. f.] – Din fr. rétention, lat. retentio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu retenție
FAIENȚĂRÍE s. f. 1. ansamblu de obiecte de faianță. 2. fabrică de faianță. (< fr. faïencerie) Vezi definitia »
SOLMIZÁȚIE s. m. (muz.) 1. sistem medieval de intonare silabică a sunetelor. 2. (astăzi) citire ritmică a notelor fără intonarea lor. (< fr. solmisation) Vezi definitia »
MELOTERAPÍE, meloterapii, s. f. (Med.) Muzicoterapie. – Din fr. mélothérapie. Vezi definitia »
PERDÍȚIE s. f. stare de cădere morală; pierzanie; corupție, desfrâu. (< fr. perdition, lat. perditio) Vezi definitia »
PROZOPOSCOPÍE s. f. studiul aspectului feței și al modificărilor pe care i le imprimă bolile. (< fr. prosoposcopie) Vezi definitia »