PREDICÁȚIE s. f. faptul de a enunța ceva despre un anumit lucru; enunț care reflectă raportul dintre un obiect și o însușire a sa. ◊ facultatea de a comunica prin raportarea la realitate, cu mijloace lingvistice, a unor reprezentări din conștiința vorbitorului. (< fr. prédication, lat. praedicatio) Vezi definitia »

POSÉSIE s. f. v. posesiune. Vezi definitia »

HĂMURĂRÍE, hămurării, s. f. (Rar) 1. Locul unde se fac sau unde se vând hamuri. 2. Meseria celui care face hamuri. – Hamur[i] (pl. lui ham²) + suf. -ărie. Vezi definitia »

BOOGIE-WOOGIE BÚGHI-ÚGHI/ s. n. 1. stil pianistic în jaz, derivat din blues, care constă în susținerea ritmului la mâna stângă prin executarea unor figuri de bas repetate continuu, în timp ce mâna dreaptă dezvoltă scurte motive melodice; cântec cu sonorități antrenante. 2. dans modern, de origine nord-americană, care se dansează după muzica de jaz; melodia corespunzătoare. (< amer. boogie-woogie) Vezi definitia »

FARINGECTOMÍE s.f. (Med.) Ablațiune chirurgicală a faringelui. [< fr. pharyngectomie]. Vezi definitia »