zăgáz (-zuri), s. n. – Stăvilar, baraj. – Var. zăgastru. Format din sb. gaz „vad”, zagazati „a intra în apă”, ca zagat „dig”, de la gat „dig”; cf. jegajne, s. f. (vîrșă), din sb. zagažnja și Cihac, II, 118. – Der. zăgăzui, vb. (a proteja cu un dig; a opri). Vezi definitia »

GAZ² s.n. 1. Nume dat corpurilor fluide care au o coeziune moleculară foarte mică. 2. Denumire populară pentru petrolul lampant. 3. (La pl.) Emanații gazoase ale stomacului sau ale intestinelor. // Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) gaz”, „fluid”. [Pl. -ze, var. gazo-. / cf. fr. gaz, germ. Gas]. Vezi definitia »

CRISOPRÁZ s. n. Varietate de calcedonie de culoare verde. – Din fr. chrysoprase. Vezi definitia »

gaz (gáze), s. n. – 1. Nume generic dat corpurilor fluide cu densitate redusă. – 2. Petrol. – Mr. gaz. Fr. gaz. – Der. găzar, s. m. (vînzător de gaz lampant); gazos, adj., din fr. gazeux; gazorniță, s. f. (lampă de petrol; bidon). Vezi definitia »

GRUMÁZ, grumaji [(înv.) grumazi], s. m. 1. (Pop.) Gât; p. restr. cerbice, ceafă. ◊ Expr. A-și pleca grumazul (în fața cuiva) = a se umili; a se lăsa robit. A-și îndoi grumazul = a renunța la luptă, a se socoti învins. A pune piciorul pe grumazul cuiva = a robi, a subjuga pe cineva. 2. (Rar) Gâtlej. 3. (Rar) Partea mai îngustă a unor obiecte, asemănătoare cu gâtul (1). – Cf. alb. gurmaz, gërmaz. Vezi definitia »