DÂRDÁLĂ, dârdale, s. f. (Reg.) 1. Om flecar; p. ext. om de nimic. 2. Mârțoagă, gloabă, dârloagă. ◊ Expr. (Fam.) A ajunge slugă la dârdală = a ajunge slugă la dârloagă, v. dârloagă. – Dârd[âi] + suf. -ală. Vezi definitia »

IMPÓSTĂ s. f. 1. bloc de piatră ieșind din zid, pe care se sprijină un arc, o boltă, sau care suportă zidăria de deasupra unei uși, a unei porți. 2. mulură ieșită în relief care încununează un stâlp. (< fr. imposte) Vezi definitia »

SCURTÉICĂ, scurteici, s. f. Haină de stofă, de obicei îmblănită, lungă până la (sau până sub) genunchi, purtată mai ales la țară. – Scurt + suf. -eică. Vezi definitia »

RECRUDESCÉNȚĂ s.f. Înrăutățire, agravare, revenire mai acută a unei boli. ♦ (Fig.) Reluare mai intensă, creștere, întărire a unei activități, a unei stări etc. [< fr. recrudescence, cf. lat. recrudescere – a se întări]. Vezi definitia »

DOMINÁNTĂ, dominante, s.f. – V. dominant (2, 3) [DEX'98] Vezi definitia »