Definita cuvantului reticență
RETICÉNȚĂ, reticențe, s. f. Omisiune voită, trecere sub tăcere a unui lucru care trebuie spus; reținere, rezervă într-o anumită chestiune. ♦ Figură retorică prin care vorbitorul, întrerupându-și brusc expunerea, trece la altă idee, lăsând numai să se înțeleagă ceea ce a voit să spună. – Din fr. réticence, lat. reticentia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu reticență
COLECTÍVĂ s.f. (Ieșit din uz) Gospodărie agricolă colectivă. [< colectiv]. Vezi definitia »
CULMINÁNȚĂ s. f. culminare. (< fr. culminance) Vezi definitia »
PIROÁGĂ s.f. v. pirogă. Vezi definitia »
GRAVÍDĂ adj., s.f. (Femeie) însărcinată. [< it. gravida, cf. fr. gravide, lat. gravida]. Vezi definitia »
RIFLÚRĂ s. f. sistem de șanțuri longitudinale pe suprafața valțurilor în morărit, în industria textilă etc. (< fr. riflure) Vezi definitia »