BATJÓCORĂ s. f. v. batjocură. Vezi definitia »

DENTÚRĂ s.f. v. dantură (2)[în DN]. Vezi definitia »

BUSÓLĂ s. f. 1. instrument dintr-un ac magnetic și un cadran gradat, cu care se determină nordul geomagnetic. ◊ a-și pierde busola = a se zăpăci. 2. (fig.) călăuză, conducător, ghid. (< fr. boussole) Vezi definitia »

țăpoșícă s.f. (reg.) plantă graminee, cu tulpină rigidă, cu frunze subțiri rigide și cu spice lungi; păișiță. Vezi definitia »

stea voioasă expr. (tox.) cocaină. Vezi definitia »