EMERÍT, -Ă adj. 1. care cunoaște foarte bine o anumită știință sau disciplină; competent. 2. care are multe merite într-o activitate; eminent. ♦ artist (maestru, profesor, medic etc.) ~ = titlu onorific conferit persoanelor care s-au distins în mod deosebit în artă, știință, învățământ etc. (< fr. émérite, lat. emeritus) Vezi definitia »

ÎNRĂBOJÍT, -Ă, înrăbojiți, -te, adj. Care este trecut la răboj; înscris. – Din în- + răboj. Vezi definitia »

DEZROBÍT, -Ă, dezrobiți, -te, adj. Care a fost eliberat din robie, de sub exploatare, din prizonierat etc.; care și-a căpătat independența. – V. dezrobi. Vezi definitia »

ÎNVÂRTEJÍT, -Ă, învârtejiți, -te, adj. Care este luat de vârtej, învârtit în cerc; învolburat. – V. învârteji. Vezi definitia »

GALALÍT s.n. Masă plastică asemănătoare ivoriului, obținută prin tratarea cazeinei cu formol, care se întrebuințează ca izolant în electrotehnică, la fabricarea de nasturi, de piepteni etc. [< fr. galalithe, cf. gr. gala – lapte, lithos – piatră]. Vezi definitia »