ELECTROCUȚIÚNE s.f. Electrocutare. [< fr. électrocution]. Vezi definitia »

TRANSMISIÚNE s.f. 1. Faptul de a transmite; transmitere. 2. Comunicare între un post emițător și un post receptor de telegrafie, telefonie sau radiofonie; emisiune radiofonică. ♦ (la pl.) Ansamblul mijloacelor tehnice de legătură utilizate de unitățile militare în timpul operațiilor. ◊ Trupe de transmisiuni = trupe specializate în executarea și asigurarea legăturilor prin radio, telefon etc. 3. (Jur.) Trecere a unui lucru, a unui drept unei alte persoane. [Pron. -si-u-, var. transmisie s.f. / cf. fr. transmission, lat. transmissio]. Vezi definitia »

REPREHENSIÚNE s.f. (Rar) Mustrare, reproș. ♦ Blam. [Pron. -si-u-. / < fr. reprehension, lat. reprehensio]. Vezi definitia »

OSTENTAȚIÚNE s.f. v. ostentație. Vezi definitia »

ACCEPȚIÚNE s. f. v. accepție. Vezi definitia »