Definita cuvantului ruina
RUINÁ, ruinez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) preface în ruină, a (se) dărăpăna, a (se) degrada. 2. Fig. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă averea, a sărăci sau a face să sărăcească; a (se) distruge. ♦ A(-și) distruge sănătatea. [Pr.: ru-i-] – Din lat. ruinare, fr. ruiner.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ruina
IMPRESIONÁ vb. I. tr. 1. A produce o vie expresie; a emoționa. 2. (Despre lumină) A acționa asupra stratului sensibil al unei plăci sau al unui film fotografic. [Pron. -si-o-. / < fr. impressionner]. Vezi definitia »
CREIONÁ vb. tr. 1. a desena, a schița cu creionul. 2. (fig.) a contura, a schița portretul, caracterul unui personaj. (< fr. crayonner) Vezi definitia »
COLODIONÁ vb. I. tr. A face operația de colodionare. [Pron. -di-o-. / < fr. collodionner]. Vezi definitia »
DIMENSIONÁ, dimensionéz, vb. I. Tranz. A stabili, pe bază de calcul, dimensiunile unei construcții, ale unei mașini, ale unui aparat, ale unei piese etc. [Pr.: -si-o-] – Din germ. dimensionieren. Vezi definitia »
BOLOGNA [bolóña], oraș în N Italiei (Emilia-Romagna), în C. Padului; 525 mii loc. (1987, cu suburbiile). Nod de comunicații. Aeroport. Centru comercial (produse agricole). Metalurgie, motoare electrice, mașini agricole, produse chimice, încălț., confecții, produse zaharoase. Cea mai veche universitate din Europa (c. 1088). Muzee. Monumente: Palatul Comunal (sec. 13-15), turnurile înclinate Garisenda și Asinelli (sec. 12), biserica gotică San Petroniu (sec. 14), palatele Bevilacqua (sec. 15) și Poggi (sec. 16). Pinacotecă. Așezare etruscă (Felsina) și colonie romană din 190 î. Hr. (Bononia). În ev. med. republică comunală, încorporată apoi statului papal (1506-1859, cu excepția anilor 1796-1814). În 1860, B. a fost inclusă în Regatul italian. Vezi definitia »