EXIGÉNȚĂ, exigențe, s. f. Faptul de a fi exigent; ceea ce pretinde cineva de la altul (și de la sine însuși); pretenție, cerință, exiguitate. ♦ Nevoie, trebuință, necesitate. – Din fr. exigence, lat. exigentia. Vezi definitia »

APOMEIÓZĂ s. f. eliminare a meiozei în procesul de formare a generației asexuate, la plante. (< fr. apoméiose) Vezi definitia »

VENEPUNCTÚRĂ s. f. venepuncție. (< engl. venepunctura) Vezi definitia »

MÚTICĂ, mutici, adj. (Despre frunze) Care se termină cu un organ prelungit (spin etc.). – Din fr. mutique, lat. muticus. Vezi definitia »

TRĂSNEÁLĂ, trăsneli, s. f. (Fam.) 1. Trăsnaie. 2. Nebunie (1). – Trăsni + suf. -eală. Vezi definitia »