CAR s. n. piesă cilindrică mobilă pe care se fixează hârtia la mașina de scris. (după engl. /typewriter/ carriage, fr. chariot) Vezi definitia »

primár (primáră), adj. – 1. În expresia: văr primar. – 2. (S. m.) Reprezentant al conducerii centrale în orașe și comune. – 3. (S. m., Arg.) Client care nu dă bacșiș. – Mr. (ver) primar. Lat. prῑmārius (Pușcariu 1385; Candrea-Dens., 1446; REW 6749), cf. v. it. primaio. Cuvînt moștenit cu primul sens, cu al doilea a fost impus de instituție, în 1874, și se sprijină pe fr. maire. – Der. primăreasă, s. f. (nevastă de primar, primăriță); primărie, s. f. (localul, sediul unde lucrează primarul); primariat, s. f. (slujbă de primar). Vezi definitia »

CORELIGIONÁR, -Ă, coreligionari, -e, s. m. și f. Persoană care are aceeași religie cu altă persoană. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. coreligionnaire. Vezi definitia »

DEPRESIONÁR, -Ă adj. cu depresiuni. ♦ zonă ~ă = zonă din atmosferă cu presiune barometrică scăzută. (< fr. dépressionnaire) Vezi definitia »

IERBÁR s.n. Colecție de plante mici, uscate și presate, determinate din punct de vedere botanic; catalog, mapă care conține aceste plante. [Var. herbar s.n. / cf. germ. Herbarium, fr. herbier]. Vezi definitia »