BĂIEȚÉSC, -EÁSCĂ, băiețești, adj. De băiat, specific băieților. – Băiat + suf. -esc. Vezi definitia »

STRĂBUNÉSC, -EÁSCĂ, străbunești, adj. (Rar) Strămoșesc; străvechi. – Străbun + suf. -esc. Vezi definitia »

TROSC interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o cădere, de o trosnitură, de o lovitură, de o rupere. – Onomatopee. Vezi definitia »

abolésc tranz. 1) (legi, ordine, dispozitii oficiale etc.) a declara nul printr-un ordin; a abroga; a anula; a contramanda; a revoca. 2) (institutii) a face sã înceteze existenta (printr-un ordin); a desfiinta; a lichida; a suprima. Vezi definitia »

COPOIÉSC, -IÁSCĂ, copoiești, adj. (Rar) De copoi. – Copoi + suf. -esc. Vezi definitia »