ștalóg, ștăloáge, s.n. (reg.) 1. grajd, staul. 2. (în forma: ștălog) adăpost provizoriu al păzitorului de vite. Vezi definitia »

EMINESCOLÓG, -Ă s.m. și f. Cercetător, specialist în eminescologie. [< eminescologie]. Vezi definitia »

DOG s.m. Câine mare de pază (și de vânătoare), cu părul scurt și lins, cu urechile lăsate în jos și cu botul turtit. [< fr. dogue, cf. engl. (watch-)dog]. Vezi definitia »

GRAFOLÓG, -OÁGĂ, grafologi, -oage, s. m. și f. V. grafolog. Vezi definitia »

BRIOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în briologie. (< fr. bryologue) Vezi definitia »