copáie (-ắi), s.f. – Albie, troacă dintr-o singură bucată, făcută dintr-o jumătate de trunchi de copac scobit, ca o luntre. Are folosiri multiple, ca albie de spălat, covată de frămîntat, lighean sau leagăn, astfel încît ajunge echivalent al acestor cuvinte. – Mr. cupane, megl. cupană. Sl. (bg. kopanja, sl. kòpanja), din sl. kopati, kopajǫ „a goli” (Cihac, II, 72; Conev 64; DAR), cf. a scobi. Aceleiași rădăcini sl. îi aparțin copăi, vb. (a săpa; a prăși), cf. sb. kópati „a săpa”; copancă, s.f. (Maram., groapă făcută de căderea unui copac), din rut. kopanka „groapă”; copeneață, s.f. (cutie; piuliță de pisat), dintr-un cuvînt sl. neindentificat. Vezi definitia »

FERMENTÁȚIE s. f. proces biochimic de transformare a materiei organice în noi substanțe, sub influența fermenților. ◊ substanță fermentată. (< fr. fermentation, lat. fermentatio) Vezi definitia »

ENDOTERMÍE s.f. (Chim.) Reacție care se efectuează prin absorbție de căldură. [Gen. -iei. / < fr. endothermie]. Vezi definitia »

EMETROPÍE s. f. proprietate a ochiului de a fi emetrop. (< fr. emmétropie) Vezi definitia »

INTERPOZÍȚIE s. f. 1. stare a unui lucru așezat între altele. 2. (fig.) intervenție a unei autorități superioare. ♦ (jur.) ~ de persoane = act prin care o personaă apare în locul alteia pentru a-i facilita unele avantaje. (< fr. interposition, lat. interpositio) Vezi definitia »