MODERNÍSM s. n. 1. însușirea, caracterul a ceea ce este modern; preferință, gust pentru tot ceea ce este nou, modern; modernitate. 2. tendință novatoare dintr-o anumită etapă a unei literaturi. ◊ denumire generică pentru mișcările, tendințele și experimentele inovatoare din arta și literatura sec. XX, care, în goana după originalitate, ajung la creații pur experimentale, formale. (< fr. modernisme) Vezi definitia »

CULTURÍSM s.n. Sistem de exerciții cu greutăți sau haltere, care urmăresc formarea unui corp bine proporționat, frumos, puternic și armonios dezvoltat. [< fr. culturisme]. Vezi definitia »

FIZICALÍSM s. n. Concepție neopozitivistă, după care limbajul fizicii ar trebui să fie limbajul tuturor științelor. – Din fr. physicalisme. Vezi definitia »

MALLARMEÍSM s.n. (Liv.) Imitație a poeziei lui Mallarmé, care acordă o mai mare importanță muzicii cuvintelor decât sensului lor. [< Mallarmé, poet simbolist francez + -ism]. Vezi definitia »

GESTUALÍSM s. n. direcție a expresionismului abstract, practicat în pictura americană, constând în înregistrarea cu fidelitate a tensiunii spirituale și fizice a autorului în momentul pictării. (< engl. gestualism) Vezi definitia »