PINÁCLU s. n. 1. partea cea mai înaltă a unui edificiu. 2. coronamentul unui contrafort. 3. element de construcție, piramidală sau conică alungită, care echilibrează unele piese în consolă. 4. formă înălțată dintr-o rocă dură, cu marginile abrupte. (< fr. pinacle, lat. pinnaculum) Vezi definitia »

TOLÚ s. n. balsam extras dintr-un arbore din America de Sud. (< fr., sp. tolu) Vezi definitia »

CUADRÚPLU, -Ă adj. v. cvadruplu. Vezi definitia »

scióblu s.n. (reg.) putinei. Vezi definitia »

TERMOCÚPLU s.n. (Fiz.) Termoelement. [< fr. thermocouple]. Vezi definitia »