PERIPATÉTIC, -Ă adj. referitor la peripatetism. ◊ (s. m. f.) adept al peripatetismului; peripatetician. (< fr. péripatétique, gr. peripatetikos) Vezi definitia »

ANTIMĂLÚRIC, -Ă, antimălurici, -ce, adj., s. n. (Substanță) folosită pentru combaterea mălurii cerealelor. – Anti- + mălură + suf. -ic. Vezi definitia »

PRĂVÁLNIC, -Ă, prăvalnici, -e, adj. Înclinat, pieziș, abrupt. – Din prăval + suf. -nic. Vezi definitia »

CAZUÍSTIC, -Ă, cazuistici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Bazat pe cazuistică (2), privitor la cazuistică. 2. S.f. Parte a teologiei scolastice medievale care încearcă să rezolve cazurile de constiință si să justifice unele practici imorale printr-un sistem de norme etice abstracte si prin subtilități logice, devenite cu vremea pură sofistică; p. ext. argumentare subtilă, abilă, sofistică a unor teze false sau îndoielnice. – Din fr. casuistique. Vezi definitia »

BICÍSNIC, -Ă, adj., s. m. și f. v. becisnic. Vezi definitia »