Definita cuvantului ril
RIL, rile, s. n. Șanț făcut cu o mașină specială pe linia de îndoire a unui carton (astfel încât straturile exterioare din spatele îndoiturii să nu se rupă). ♦ Șanț pe un disc (4). [Pl. și: riluri. – Var.: rilă s. f.] – Din germ. Rille.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ril
CONETÁBIL s.m. Comandant suprem al armatelor regale din Franța feudală. [< fr. connétable, cf. lat.t. comes stabuli – conte al grajdurilor]. Vezi definitia »
exil, pribegie, înstrăinare, deportare, îndepărtare, izgonire, alungare, izolare, singurătate. Vezi definitia »
VIL, -Ă adj. (Liv.) Ordinar; josnic, abject. [< fr. vil, lat. vilis]. Vezi definitia »
IRAMBURSÁBIL, -Ă adj. Care nu poate sau nu trebuie să fie rambursat. [Cf. fr. irremboursable]. Vezi definitia »
INDIVIZÍBIL, Ă adj. Care nu poate fi împărțit; de neîmpărțit. [Cf. fr. indivisible]. Vezi definitia »