Definita cuvantului combinație
COMBINÁȚIE, combinații, s. f. 1. Îmbinare, reunire, combinare. 2. (Fam.) Aranjament, plan; calcul. ◊ Expr. A intra în combinație cu cineva = a se asocia cu cineva. 3. Reacție chimică în cursul căreia doi atomi sau două molecule se unesc pentru a forma o nouă moleculă; (concr.) substanță obținută în urma unei astfel de reacții; (corp) compus. [Var.: combinațiúne s. f.] – Din lat. combinatio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu combinație
OLFACTOMETRÍE, olfactometrii, s. f. (Med.) Determinare a gradului de sensibilitate olfactivă. – Din fr. olfactométrie. Vezi definitia »
RETARDÁȚIE s.f. (Astr.) Mișcare a Lunii pe sfera cerească în sens direct (de la vest la est), precum și a planetelor, în anumite situații, având ca efect întârzierea în fiecare zi a trecerii astrului la meridianul locului. [< fr. retardation]. Vezi definitia »
paranghelíe (fam.) s. f., art. paranghelía, g.-d. art. paranghelíei; pl. paranghelíi, art. paranghelíile Vezi definitia »
a face de petrecanie expr. a omorî, a ucide. Vezi definitia »
INTERGLACIÁȚIE, interglaciații, s. f. Interval de timp cu climă caldă în pleistocen, cuprins între două glaciații; interglaciar. [Pr.: -ci-a-] – Din interglaciar. Vezi definitia »