ablatív², -ă adj. (despre materiale) care poate suferi ablațiuni. (< lat. ablativus, fr. ablatif) Vezi definitia »

ENUMERATÍV, -Ă, enumerativi, -e, adj. Care conține o enumerare, privitor la o enumerare. – Din fr. énumératif. Vezi definitia »

FERIPRÍV, -Ă adj. (despre anemie) provocat de lipsa de fier. (< fr. ferriprive) Vezi definitia »

ABLATÍV, ablative, s.n. Caz al declinării în unele limbi, care exprimă despărțirea de un loc, punctul de plecare, instrumentul, cauza sau altă circumstanță. ◊ Ablativ absolut = construcție sintactică specifică limbii latine, alcătuită dintr-un substantiv (sau un pronume) și un participiu la cazul ablativ, având rol de propoziție circumstanțială. – Din fr. ablatif, lat. ablativus. Vezi definitia »

SUPRANORMATÍV, -Ă, supranormativi, -e, adj. Care depășește din punct de vedere calitativ un normativ. – Supra- + normativ. Vezi definitia »