ARESTĂLUÍT, -Ă, arestăluiți, -te, adj. v. ARESTĂLUI. – [Sinonime] Vezi definitia »

vâjâít s. n., pl. vâjâíturi Vezi definitia »

cobâlțâít, cobâlțâíturi, s.n. (reg.) scuturătură, clătinătură, hurducătură. Vezi definitia »

ALÍT s.n. (Geol.) Rocă afinată de culoare roșie, conținând o mare cantitate de aluminiu și fier, produsă prin procese de alterare a scoarței terestre în condiții de temperatură și umiditate ridicate. ♦ Constituent principal al clincherelor de ciment portland artificial. [< fr. allite]. Vezi definitia »

PREPÓZIT s. m. 1. reprezentant al puterii superioare, temporar în fruntea unei colectivități sau a unui oficiu special din Imperiul Roman. ◊ mare maestru al palatului în Imperiul Bizantin. 2. cleric catolic de rang înalt care îndeplinește o funcție administrativă importantă. (< lat. praepositus, germ. Präpositus) Vezi definitia »