FUCSÍNĂ s. f. Substanță colorantă roșie, întrebuințată pentru vopsirea pieilor, a țesăturilor și, în histologie, la prepararea preparatelor microscopice. [Scris și: fuxină] – Din fr. fuchsine. Vezi definitia »

cobzăreală, cobzăreli s. f. 1. curte făcută unei persoane de sex opus. 2. vorbărie. 3. fanfaronadă, lăudăroșenie. Vezi definitia »

ispititúră s.f. (înv.) ispitire. Vezi definitia »

COMPETÉNȚĂ s. f. 1. capacitate a cuiva de a se pronunța asupra unei probleme, de a face ceva. 2. aptitudine, calitate a unei autorități, a unui funcționar de a exercita anumite atribuții. ♦ a fi de ă cuiva = a intra în atribuțiile cuiva; a-și declina ~ a = a se declara fără autoritate, fără pregătirea necesară sau legală pentru a soluționa un litigiu. 3. știința lingvistică implicită, interiorizată de subiecții vorbitori ai unei limbi. 4. particularitate a unui agent morfogenetic de a deplasa elementele unei roci. 5. (biol.) capacitate a celulelor de a reacționa la semnale de dezvoltare. (< fr. compétence, lat. competentia) Vezi definitia »

RICKETTSIÓZĂ s. f. denumire generică pentru o serie de boli infecțioase, epidemice, provocate de rickettsie, care se manifestă prin febră, erupții cutanate și tulburări neurologice. (< fr. rickettsiose) Vezi definitia »