ÎNFLORITÚRĂ, înflorituri, s. f. Podoabă, ornament, broderie. ♦ Fig. Adaos personal (la o povestire, la o expunere); exagerare. – Înflori + suf. -tură. Vezi definitia »

CÁPĂ s.f. 1. Pelerină (scurtă) de blană sau de stofă. 2. Dispozitiv de protecție împotriva accidentelor la mașini, la ferăstraie etc. 3. Poziția pe care o ia o navă pe un timp foarte rău și care îi permite să reziste în cele mai bune condiții. [< fr. cape, cf. it. cappa]. Vezi definitia »

SONATÍNĂ s. f. sonată de proporții mai mici. (< fr. sonatine, it. sonatina, germ. Sonatine) Vezi definitia »

BIOFOTOGENÉZĂ s. f. bioluminescență. (< fr. biophotogenèse) Vezi definitia »

MICOTOXICÓZĂ s. f. intoxicație provocată de unele ciuperci microscopice. (< fr. mycotoxicose) Vezi definitia »