ORTÓZĂ, ortoze, s. f. Mineral din grupul feldspaților, cu aspect lăptos, roșiatic sau gălbui și cu luciu sticlos sau sidefos, întrebuințat în ceramică sau în industria sticlei; ortoclaz. – Din fr. orthose. Vezi definitia »

DẤRĂ, dâre, s. f. 1. Urmă îngustă și continuă lăsată pe pământ, pe nisip, pe zăpadă pe iarbă etc. de un obiect târât sau de o cantitate mică de lichid, de grăunțe etc. vărsate; p. gener. urmă. ◊ Expr. (Fam.) A face dâră prin barbă = a face începutul, a stabili un obicei (rău), a crea un precedent. 2. Dungă, linie; spec. dungă, rază de lumină. – Din sl. dira. Vezi definitia »

SULUMÍNĂ, sulumine, s. f. (Bot.) Filimică. – Et. nec. Vezi definitia »

CIANOGENÉZĂ s. f. producere a acidului cianhidric de către plante. (< fr. cyanogenèse) Vezi definitia »

CONFLUÉNȚĂ s.f. Loc unde se unesc două cursuri de apă. ♦ (Fig.) Loc de întâlnire; contact, întâlnire. [< it. confluenza, cf. lat. confluentia]. Vezi definitia »