URMĂRÍ, urmăresc, vb. IV. Tranz. 1. A merge, a se deplasa, a fugi după cineva, pe urmele cuiva (pentru a supraveghea, pentru a ajunge, a prinde). ♦ A ține pe cineva sub observație; a supraveghea. ♦ A face demersuri judiciare împotriva cuiva. 2. A se conduce după un anumit principiu, după o anumită concepție călăuzitoare. 3. A însoți pe cineva sau ceva cu privirile, cu gândul. ♦ A privi ceva în mișcare, în desfășurare. 4. Fig. A obseda, a chinui, a tortura. 5. A studia o problemă, o temă, activitatea cuiva etc. cu un anumit scop (practic). ♦ A asculta cu atenție o expunere orală, executarea unei compoziții muzicale etc. 6. A avea drept scop, a tinde la... – Urmă + suf. -ări. Vezi definitia »

AURI¹-/AURO- elem. „aur”. (< fr. auri-, auro-, cf. lat. aurum) Vezi definitia »

a da rateuri expr. (er. – d. bărbați) a avea un eșec sexual. Vezi definitia »

opări (opărésc, opărít), vb. – 1. A încinge, a înfierbînta. – 2. A săpuni, a dojeni. – 3. A se coace, a se inflama, a se înroși, a se spuzi pielea. – Mr. upărescu, upurescu, upărire, megl. (pupărés). Sl. (sb., slov.) opariti (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 243), cf. bg. oparjam, poparjam (› megl.), ceh. opaŕiti. – Der. opăreală, s. f. (încingere; spuzeală); opăritură, s. f. (înfierbîntare). Vezi definitia »

CUPRI- v. cupro-. Vezi definitia »