Definita cuvantului retor
RÉTOR, retori, s. m. 1. (În antichitatea greco-romană) Maestru, profesor de retorică. 2. Orator. [Var.: (înv.) rítor s. m.] – Din ngr. rítor, lat. rhetor, -oris.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu retor
noroc chior / orb / porcesc expr. noroc extraordinar. Vezi definitia »
AUTODECLANȘATÓR s.n. Mecanism destinat punerii în mișcare în mod automat a obturatorului aparatului fotografic după un anumit interval de timp. [< auto1- + declanșator]. Vezi definitia »
ÎNCĂLZITÓR, -OÁRE, încălzitori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Rar; despre surse de căldură) Care răspândește căldură. 2. S. n. (Tehn.) Aparat sau instalație de încălzire. – Încălzi + suf. -tor. Vezi definitia »
VERGELATÓR, vergelatori, s. m. Flăcău care rostește o urare cu prilejul vergelului (2). – Din vergela + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »
SCĂPĂRĂTÓR, -OÁRE, scăpărători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care scapără; scânteietor, sclipitor. ♦ Fig. Extrem de inteligent, dotat cu o inteligență vie. 2. S. f. Obiect (cremene, amnar, iască etc.) cu care se scapără pentru a produce scântei. ♦ (Reg.) Chibrit. – Scăpăra + suf. -ător. Vezi definitia »