EXPUNCȚIÚNE, expuncțiuni, s. f. Terminare, încheiere. ♦ Marcare a unei anulări printr-un punct (pus deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvânt etc.); scoatere a unor cuvinte, litere etc. dintr-un text. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. expunctio, -onis, fr. exponction. Vezi definitia »

OBȚÍNE vb. tr. a dobândi, a primi. ◊ a realiza ceva. (după fr. obtenir, lat. obtinere) Vezi definitia »

AVULSIÚNE s. f. Rupere de către ape a unei bucăți (mari) de mal din pământul aparținând unui proprietar și alipirea acestuia la pământul altui proprietar riveran. [Pr.: -si-u-] – Fr. avulsion. Vezi definitia »

STAGIÚNE s.f. Perioadă, interval de timp în care au loc reprezentații teatrale, concerte etc. [Pron. -gi-u-. / < it. stagione]. Vezi definitia »

MALVERSAȚIÚNE, s. f. v. malversație. Vezi definitia »