MANIERÍSM s. n. 1. lipsă de naturalețe în comportare, afectare, afișare a unui mod de a fi altfel decât în realitate. ◊ ansamblu de procedee și mijloace de expresie formaliste în realizarea unei opere literare sau artistice, care cultivă eleganța și rafinamentul, jocul nelimitat al fanteziei. 2. formă de artă practicată mai ales în Italia în sec. XVI și XVII, prin efecte picturale rafinate, adresându-se unei minorități cultivate în materie artistică și literară. 3. comportament gestual afectat, la unii schizofrenici. (< fr. maniérisme) Vezi definitia »

DIONISIANÍSM s. n. caracter dionisiac. (< dionisian + -ism) Vezi definitia »

MONAHÍSM s. n. 1. Stare, viață, calitate de monah; călugărie, monahie¹. 2. Instituția călugăriei. – Monah + suf. -ism. Vezi definitia »

ABSOLUTÍSM s. n. Regim politic propriu monarhiei absolute; putere absolută a unui monarh. ◊ Absolutism luminat = regim politic apărut în sec. XVIII și caracterizat prin atitudinea înțelegătoare a suveranilor față de cerințele progresului, de sfaturile gânditorilor luminați etc. – Din fr. absolutisme. Vezi definitia »

REVANȘÍSM s. n. Spirit de revanșă, dorință de răzbunare; politică revanșardă. – Revanșă + suf. -ism. Vezi definitia »